Tinerii care se angajează astăzi
cu carte de muncă au toate sansele să constate, în momentul iesirii la pensie,
că au cotizat degeaba la stat
Potrivit Institutului Naţional de
Statistică (INS), în 1990, la sistemul public de pensii contribuiau 8,2 milioane
de salariaţi, care susţineau 2,5 milioane de pensionari. Din datele combinate
ale Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale (MMFPS), Comisiei
Naţionale de Prognoză (CNP) si proiectului de buget pe 2009 al guvernului Boc,
reiese că, la sfârsitul lui 2008, numărul de salariaţi scăzuse la cinci
milioane, iar cel al pensionarilor de asigurări sociale crescuse la 4,68
milioane. În anul 2060, potrivit estimărilor Comisiei Europene, numărul de
salariaţi va fi egal cu cel al pensionarilor. Cu alte cuvinte, pensia cuvenită
fiecărei persoane retrase din activitate va fi plătită din contribuţiile sociale
lunare ale unui singur salariat activ. Când ar fi trebuit demarată reforma
sistemului public de pensii, pentru a se putea preveni în timp util efectele
devastatoare ale acestei previzibile si de mult anunţate îmbătrâniri a
populaţiei? Sau poate că autorităţile vor să aplice înţelepciunea populară, un
pic ajustată: nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine, că poate nu
mai e nevoie!.
Actualul sistem de pensii de stat, în care
salariaţii în activitate finanţează, prin contribuţiile lunare plătite, pensiile
celor retrasi din activitate, nu mai face faţă nicăieri în lume problemelor
generate de scăderea numărului de contributori si de cresterea celui al
beneficiarilor. Acest sistem (Pay-As-You-Go - PAYG) a fost conceput iniţial
pentru condiţiile sociale, economice si demografice ale Europei secolului XIX,
când speranţa de viaţă era semnificativ mai mică decât în zilele noastre, iar
rata natalităţii - mult mai mare. Sistemul pensiilor publice a fost pus la punct
si impus de cancelarul german Bismarck si a avut, în esenţă, rolul de a slăbi,
din punct de vedere financiar, solidaritatea naturală între generaţii în
interiorul familiilor, creând, în schimb, o dependenţă acută faţă de stat, care
a căpătat rolul de a redistribui contribuţiile lucrătorilor activi către
pensiile seniorilor. Astăzi, desfiinţarea acestei legături de solidaritate si
dependenţa de stat riscă să agraveze conflictul între generaţii.
Altă epocă, alte
provocări
Suntem departe de epoca lui Bismarck, iar
condiţiile s-au modificat dramatic. Cu câteva excepţii, în special din rândul
ţărilor sărace si al celor emergente ne-europene, piramida vârstelor se află
într-un proces drastic de răsturnare. Dezvoltarea economică si îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă au făcut ca speranţa de viaţă să crească. De asemenea,
schimbările la nivelul mentalităţilor si moravurilor au determinat scăderea
semnificativă a ratei natalităţii. În consecinţă, numărul de salariaţi nu poate
decât să scadă, pe măsură ce beneficiarii sistemelor de asigurări sociale de
stat sunt din ce în ce mai mulţi si mai longevivi.
În
curând, în multe ţări, numărul de pensionari îl va depăsi pe cel al persoanelor
active - situaţie absolut dramatică pentru ambele categorii. În aceste condiţii,
opiniile celor care susţin că sistemul PAYG este similar unui joc
piramidal fraudulos sau unei scheme Ponzi, care nu produce nimic, ci
redistribuie niste active financiare colectate fiscal de la din ce în ce mai
puţini participanţi unui număr din ce în ce mai mare de beneficiari, capătă
greutate. Mai mult, pentru a menţine în viaţă actualul sistem de pensii
autorităţile nu mai au la dispoziţie decât câteva metode: majorarea impozitelor,
reducerea beneficiilor financiare acordate celor care ies la pensie, cresterea
vârstei de pensionare sau chiar majorarea masei monetare, prin tipărirea
(inflaţionistă) de bani.
Cåteva cifre seci...
Potrivit datelor
MMFPS, la sfârsitul anului 2008 în România erau înregistraţi un număr total de
5,52 milioane de pensionari, pensia medie lunară a acestora fiind de 623 de lei.
Dintre acestia, numărul pensionarilor de asigurări sociale, inclusiv
beneficiarii de ajutor social, era de 4,68 milioane, la nivelul cărora pensia
medie era de 682 de lei. Acestora li se adaugă un număr de 835.200 de
beneficiari de pensii agricole, pensia medie lunară în rândul acestora fiind de
doar 290 de lei.
Interesant de subliniat este că, din numărul
total de pensionari amintit mai sus (5,52 milioane), doar circa jumătate (2,25
milioane) s-au pensionat la limita de vârstă legală si după efectuarea stagiului
complet de cotizare, restul reprezentând pensionări anticipate. Pe de altă
parte, la sfârsitul anului trecut, potrivit ultimei estimări a Comisiei
Naţionale de Prognoză (CNP), numărul de salariaţi din economia românească era de
circa cinci milioane. Acesta ar urma să crească, în opinia CNP, până la 5,46
milioane de salariaţi la nivelul anului 2013.
... si un viitor negru în faţă
Mai îngrijorătoare sunt ultimele estimări ale Comisiei Europene,
cuprinse în „Raportul pe 2009 asupra îmbătrânirii populaţiei“, dat recent
publicităţii. Potrivit acestuia, populaţia ocupată din România (care cuprinde
atât salariaţii cu carte de muncă, cât si alte categorii de lucrători care obţin
în mod legal venituri din activitatea lor) va scădea de la 8,8 milioane în 2007
la 5,2 milioane în 2060. Concomitent, rata de dependenţă economică a persoanelor
cu vârste de peste 64 de ani (ponderea procentuală a celor de peste 64 de ani
inactivi pe piaţa muncii în raport cu populaţia ocupată între 15 si 64 de ani)
se va majora în mod tragic, de la 30% în 2008 la nu mai puţin de 99% în 2060.
Ceea ce înseamnă că, peste 50 de ani, raportul dintre numărul
de salariaţi si cel de pensionari va fi de 1/1. Cu alte cuvinte, dacă nimic
radical nu se va schimba în politicile sociale si fiscale ale României, fiecare
dintre cei care intră acum pentru prima oară pe piaţa muncii, urmând să iasă la
pensie peste 50 de ani, va fi susţinut, în postura de pensionar, de contribuţia
de asigurări sociale a unui singur salariat.
Si în Polonia
rata de dependenţă economică a celor de peste 64 de ani este asteptată să se
majoreze dramatic până în 2060, chiar mai mult decât în România, la peste 100%
(ceea ce înseamnă că pensionarii vor fi mai mulţi decât populaţia ocupată).
Diferenţa este însă că Polonia a demarat reforma pensiilor încă din 1999. În
plus, si-a creat, în 2002, un Fond de Rezervă pentru sprijinirea sistemului
public de pensii, finanţat prin transferul a 0,4% din CAS, precum si prin
capitalizarea oricăror excedente înregistrate de bugetul asigurărilor
sociale.
Încercări de reformă...
La începutul
anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial si al
deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca
Mondială a schiţat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut
sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să menţină un
echilibru între dorinţa de a se păstra controlul statului asupra pensiilor si
necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora.
Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înfiinţarea unui
asa-numit pilon II de pensii. Obligaţia de plată a contribuţiilor de CAS la
buget nu dispare, dar un procent din aceste contribuţii este transferat în
administrare privată.
Sistemul fondurilor de pensii
obligatorii administrate privat funcţionează, de anul trecut, si în România, iar
legea prevede că procentul din CAS transferat în administrare privată este
programat să crească cu 0,5% pe an, de la 2% în 2008 la 6% în 2016. Numai că
guvernul Boc a decis, prin proiectul de buget pe 2009, ca procentul din CAS
transferat la pilonul II să fie îngheţat la 2%, în pofida legii, a unei
ordonanţe de urgenţă din decembrie emise de acelasi guvern (care stipula
majorarea de la 2% la 2,5%) si a promisiunilor anterioare de sprijinire a
sistemului privat de pensii, inclusiv din partea presedintelui Traian Băsescu.
Presedinte care acum, după relatările unor sindicalisti prezenţi la negocierile
asupra bugetului, a fost printre cei mai fervenţi susţinători ai îngheţării
contribuţiei la pilonul II la 2%.
...subminate în Romånia
„Potrivit unui calcul estimativ, plafonarea contribuţiilor
anul acesta ar putea însemna un minus de circa 2.000 de lei în contul fiecărui
participant, în condiţiile unei perioade medii de cotizare si potrivit unui
calcul bazat pe salariul mediu brut pe economie.
Plafonarea contribuţiilor afectează în primul rând dreptul de proprietate al
participanţilor asupra sumelor acumulate în fondurile de pensii administrate
privat“, a declarat, ca reacţie, presedintele Asociaţiei pentru Pensiile
Administrate Privat din România (APAPR), Crinu Andănuţ.
Măsura guvernului român a suscitat reacţii si pe plan
internaţional. „Îngheţarea contribuţiilor la pilonul II nu va rezolva problema
fiscal-bugetară, care este cauzată de erodarea activelor din sistemul public de
pensii. Dimpotrivă, această măsură nu va face decât să stimuleze acumularea de
datorii în sistemul public de pensii si agravarea deficitelor fiscale
structurale ale sistemului de pensii din România“, se spune într-un comunicat al
Federaţiei Internaţionale a Administratorilor de Fonduri de Pensii (FIAP), care
grupează companii de profil din 21 de ţări, inclusiv România.
Vă sună
cunoscut?
Esenţa oricărei scheme piramidale este
aceea că nu înregistrează venituri din niciun fel de operaţiuni de natură
productivă, comercială sau investiţională, singura sa sursă de bani fiind
atragerea permanentă de noi participanţi-cotizanţi. Aceste scheme financiare
promit randament-record, iar singura lor activitate constă în a încasa periodic
bani de la participanţi si de a încerca să atragă, în permanenţă, noi
„contribuabili“. Pe perioada de funcţionare a schemelor piramidale,
administratorii acestora plătesc randamentele promise vechilor participanţi din
fondurile colectate de la cei mai noi dintre acestia.
Însă
atât experienţele concrete, cât si cea mai simplă logică matematică demonstrează
că astfel de scheme nu pot funcţiona decât pe perioade limitate de timp. După un
anumit interval, în care a fost atinsă o masă critică (perioadă care variază în
funcţie de nivelul profiturilor promise), schema se prăbuseste sub propria ei
greutate, iar banii colectaţi de la cei mai noi cotizanţi nu mai pot acoperi
obligaţiile asumate faţă de cei mai vechi, al căror număr a crescut masiv între
timp. În consecinţă, schema dă faliment si mulţi oameni îsi pierd banii. În
România, cea mai notorie schemă piramidală a fost celebrul Caritas, înfiinţat si
administrat de Ioan Stoica în decursul anilor ’90.
Evoluţii demografice în
România
- populaţia României a scăzut în perioada
1990-2008 cu 1,8 milioane de locuitori, de la 23,2 la 21,4 milioane de
locuitori;
- până în 2050, populaţia României va continua să
scadă, până la circa 16-17 milioane de locuitori, cu 6-7 milioane mai puţini
decât în 1990;
- cel mai pesimist scenariu este cel avansat de
Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare (BERD) în 2008, care
estimează că populaţia României va scădea cu 13,3 milioane de locuitori până în
2050;
- rata natalităţii în România a scăzut de la 13,7‰ în
1990 la 10‰ în 2008 si va continua să scadă, potrivit prognozelor
demografice;
- rata fertilităţii a scăzut în România de la 2,3
copii/femeie în 1989 la 1,3 copii/femeie în 2008 si s-a plafonat la acest nivel
în ultimii 12 ani;
- vârsta medie a mamelor la prima nastere,
în România, a crescut de la 22,3 ani în 1990 la aproape 26 de ani în 2008;
- speranţa de viaţă în România a crescut de la 70 de ani în 1990
la 74 de ani în 2008 si continuă să crească.
Surse: INS,
Comisia Europeană, Banca Mondială, FMI, ONU, BERD
Statul - un contabil mincinos
Companiile care, în Statele Unite si în Occident, oferă drept
beneficiu salariaţilor lor pensii în regim privat, sunt obligate prin lege să
consemneze toate obligaţiile financiare viitoare cu privire la plata acestor
pensii în balanţa lor contabilă, la rubrica „pasive“. Statul, în schimb, nu este
obligat să ia în calcul, la stabilirea deficitului bugetar si a datoriei
publice, obligaţiile pe care si le-a asumat prin lege faţă de viitorii
pensionari, adică faţă de actualii contribuabili la sistemul asigurărilor
sociale de stat, care, în viitor, se vor transforma în beneficiari ai acestuia
(datoria implicită cu pensiile - implicit pension debt). Un studiu OECD arată că
datoria implicită cu pensiile a statului român reprezenta deja, la nivelul
anului 2000, nu mai puţin de 169% din PIB, studiul estimând că volumul acestei
datorii ar urma să se majoreze până la 250% din PIB în 2030!
Potrivit unui alt studiu, publicat recent de Institute of
Economic Affairs (IEA), un prestigios think-tank britanic dedicat promovării
pieţei libere, luând în calcul si datoria implicită cu pensiile definită mai
sus, datoria publică a Marii Britanii, la 30 septembrie 2008, a atins nivelul de
4,1 mii de miliarde de lire sterline, echivalentul a 276% din PIB-ul Regatului
Unit, faţă de doar 40% din PIB - nivelul oficial al datoriei, care nu ia în
calcul implicit pension debt. „În aceste condiţii, Marea Britanie ar urca de pe
actualul loc 50 în clasamentul celor mai îndatorate ţări ale lumii direct pe
prima poziţie, acolo unde, în prezent, se află Zimbabwe. Singura consolare este
că si alte ţări, mai ales din Europa si America de Nord, dar si Japonia au
imense datorii implicite la sistemele lor publice de pensii si ar depăsi si ele
Zimbabwe la acest capitol“, se spune în studiu.
Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru
economie:
„Sistemul asigurărilor sociale de stat devine
din ce în ce mai puţin atractiv pe măsură ce numărul beneficiarilor creste, iar
cel al contribuabililor scade, tendinţă care se va agrava din ce în ce mai mult
în viitor. Acest sistem ar trebui privatizat. În această variantă,
contribuţiile, ca si nivelul acestora, nu ar trebui să fie obligatorii. Fiecare
persoană va decide pentru sine care ar fi suma rezonabilă pe care ar trebui să o
pună deoparte lunar în vederea economisirii pentru pensie, în funcţie de
nevoile, valorile si condiţiile particulare de viaţă ale fiecăruia“
Traian Basescu, presedintele Romåniei:
„Contribuţia la fondurile de pensii private obligatorii trebuie
să crească, pentru că nivelul de pornire de 2% este mic chiar în condiţiile în
care va creste cu 0,5% pe an până în 2016. (...) Regret că nu am nicio
posibilitate legală ca să mă înscriu printre contributorii la fondurile de
pensii. Dacă ar fi fost acum 10 ani, prindeam ultimul tren. Pensiile private pot
fi o poveste de succes astăzi si pot deveni un element de catalizare a economiei
românesti si a bunăstării cetăţenilor în perioada următoare"
